Ion

1920 (o mie nouă sute douăzeci) e anu’
În care marele prozator Liviu Rebreanu
Hotărăște să scoată „Ion”, un roman
Care surprinde viața satului ardelean
Înainte de război, sub dominație austro-ungară.
Roman interbelic! Ca specie literară
E-un roman social de tip obiectiv și realist,
Un roman doric, în genul epic, te-ai prins?
Temele sunt destinul, parvenirea și iubirea,
În sensul că parvenitismu-alterează omenia.
Ca motive-avem căsătoria, aia din interes,
Hora, drumul, pământul și sărutarea. Vezi
Cum compoziția are-o structură echilibrată
În două părți care-au fost sugestiv intitulate
„Glasul pământului” și „Glasul iubirii”
Pentru a arăta la Ion antiteza firii.

În prima parte, pământu’ prinde glas.
Romanu-ncepe cu descrierea satului Pripas.
Acțiunea-ncepe la horă, într-o zi de duminică,
În curtea Todosiei se dă party fără limită.
Ion o place pe Florica, dar o are-n gând
Pe Ana… care n-are mere, dar are pământ.
Ta-su, Vasile Baciu, stă pe muchii
Și zice de Ion c-are pământ… doar sub unghii,
Adică-i sărăntoc și nu îl vrea de ginere,
Da’ Ion i-o trage lu’ fi-sa, fiindcă are gene tinere,
Și haț! O ia de nevastă cu pământ, e clar
Că-și satisface orgoliul și-obține statut social.
Bucuros nevoie mare că n-are nevoi, țăranu’
Pupă pământu’! ca adversarii lui Moroşanu.
În sat erai respectat pentru agoniseală,
Asta făcea tensionată orice relație socială.

Ana, bătută de tată și de soț,
Fără sprijin moral și respinsă de toți,
Nu-și mai dorește să trăiască și se întreabă de ce,
Iar răspunsul e c-o să se spânzure.
În a doua parte, iubirea prinde glasu’.
Ion, fiu’ lu’ Alexandru Glanetașu,
Nu uită că la-nceput a iubit-o pe Florica
Și, deși-i la casa lui, tot vrea să-i rupă ridichea.
Problema era cu gagica, ea se măritase
Cu George Bulbuc, un fraier cu patru clase.
Florica și Ion au fost iubiței,
George-a aflat și-a intrat buluc peste ei,
I-a dat cu sapa-n cap lu’ Ion și l-a omorât.
Măcar acum a primit cât pământ a vrut.
După crima pasională, romanu’ s-a retras

Cu drumu’ de ieșire din satul Pripas.
Compoziția-i circulară, în orice caz,
Romanu-ncepe și se termină cu drumu’ din Pripas.
Naratoru-i omniscient și omniprezent,
La persoan-a treia, heterodiegetică, gen,
Focalizare zero, viziunea ‘din spate’,
Se creează iluzia vieții prin obiectivitate.
Moduri de expunere – au ponderi echilibrate:
Dialog, descrieri, narațiune – avem de toate.
Ion e tipic pentru pătura socială a țărănimii
Care vrea pământ și nu le pasă de ce au în inimi.
Opera vorbește de-avariție și destin nefast,
Interesu’ pus în fața sentimentului, de fapt,
Da’ și despre înșelat, că Ion este viclean
Și face-orice să-și satisfacă orgoliul personal.
Ca să nu ne mai lungim, concluzia este clară:
„Ion” e-un roman interbelic despre viața rurală.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

11 comentarii pentru “Ion