Enigma Otiliei

Strofa 1:

„Enigma Otiliei” e un roman
Doric, interbelic, balzacian
Şi realist, care-a fost scris
Şi publicat fără vreun risc.
O mie nouă sute treişopt (1938)
De George Călinescu.
O mie nouă sute treişopt (1938)
De George Călinescu.
Aparține genului epic,
Iar ca specie literară
Este un roman de tip frescă socială.
Temele-s paternitatea,
arivismul, moștenirea.
Sub aspect socio-economic,
toți vor bani, asta-i gândirea.
Ca și compoziție, avem două romane:
Unul flaubertian, pe teme sentimentale,
Şi-unul balzacian, pe scene de viață.
Avem și-o antinomie, învață!
E umanitatea ca spectacol
în contradicție cu
Un personaj în care se-obiectivizează
autorul.

Refren:

Problema familiei, problema familiei
Era să afle enigma Otiliei.
Felix avea doar 18 ani,
Adică nu prea avea bani.
Enigma e că voia bani.
Otilia voia bani, bani, bani!
Enigma e că voia bani.
Otilia voia bani, bani, bani!

Strofa 2:

Totu-ncepe cu Felix Sima,
Vrea să studieze medicina
La București, ăsta e planu’.
Stă la Costache Giurgiuveanu,
Unchi-su care avea
O fat-adoptată, Otilia,
Care-l primește pe Felix-n casă
Şi-i prezintă familia:
Mătușa Aglae, unchiul Simion,
Dar și pe copiii lor,
Pe Titi, pe-Aurica,
Ginerele Stănică și-Olimpia
Şi-un prieten al familiei lor,
Leonida Pascalopol,
Care era plin de bani
Şi invidiat de avari.
Felix se-ndrăgosteşte de-Otilia,
Da’ fata vrea altceva.
Ea râvnește la Pascalopol,
Fiindcă are ce să-i dea.
În celălalt plan, familia Tulea
Vrea să-i ia banii lu’ moș Costache.
Vor moștenirea totală,
Doar că Stănică Raţiu e-un mare lache.
Moș Costache bagă bani sub saltea,
Da’ Stănică Raţiu vine și-i ia,
Îl sperie pe bătrân, care moare,
Iar în planul iubirii Felix n-are
Şanse la Otilia și gata.
Devine doctor, se-nsoară cu alta.
Se vede cu Pascalopol, băiatu’,
Şi-află că Otilia acum e cu altu’.

Refren:

Problema familiei, problema familiei
Era să afle enigma Otiliei.
Felix avea doar 18 ani,
Adică nu prea avea bani.
Enigma e că voia bani.
Otilia voia bani, bani, bani!
Enigma e că voia bani.
Otilia voia bani, bani, bani!

Strofa 3:

Opera are-o concepție teatrală,
Trădată de jocul măștilor
Şi detaliile scenografice,
Şi-are gustu-antitezelor:
Între Otilia, angelică,
Şi Georgeta, rutinală;
Pascalopol e generos
Şi Costache, care-i avar.
Sunt multe dialoguri, practic,
Arată caracterul dramatic
Şi, privind subiectul, e logic,
Acțiunea se desfășoară cronologic
Şi-s multe reflecții politice,
Eseistice, filosofice.
Principalul conflict din roman
E unul de familie.
La personaje-i altfel, fiindcă
Treaba este diferită.
Se recurge la tehnica relativizării
În oglindă.
Eroul apare ca un rezultat dialetic al raportului
Între caracter și societate. Atitudinea autorului
Față de personaj e una malițioasă, să mor,
Și este atent la stabilirea genealogiilor.
Familiile-s o adunătură de marionete, -n fine,
Conform replicii lui Giurgiuveanu: „Aici nu stă nimeni.”