Enigma Otiliei

Strofa 1:

„Enigma Otiliei” e un roman
Doric, interbelic, balzacian
Şi realist, care-a fost scris
Şi publicat fără vreun risc.
O mie nouă sute treişopt (1938)
De George Călinescu.
O mie nouă sute treişopt (1938)
De George Călinescu.
Aparține genului epic,
Iar ca specie literară
Este un roman de tip frescă socială.
Temele-s paternitatea,
arivismul, moștenirea.
Sub aspect socio-economic,
toți vor bani, asta-i gândirea.
Ca și compoziție, avem două romane:
Unul flaubertian, pe teme sentimentale,
Şi-unul balzacian, pe scene de viață.
Avem și-o antinomie, învață!
E umanitatea ca spectacol
în contradicție cu
Un personaj în care se-obiectivizează
autorul.

Refren:

Problema familiei, problema familiei
Era să afle enigma Otiliei.
Felix avea doar 18 ani,
Adică nu prea avea bani.
Enigma e că voia bani.
Otilia voia bani, bani, bani!
Enigma e că voia bani.
Otilia voia bani, bani, bani!

Strofa 2:

Totu-ncepe cu Felix Sima,
Vrea să studieze medicina
La București, ăsta e planu’.
Stă la Costache Giurgiuveanu,
Unchi-su care avea
O fat-adoptată, Otilia,
Care-l primește pe Felix-n casă
Şi-i prezintă familia:
Mătușa Aglae, unchiul Simion,
Dar și pe copiii lor,
Pe Titi, pe-Aurica,
Ginerele Stănică și-Olimpia
Şi-un prieten al familiei lor,
Leonida Pascalopol,
Care era plin de bani
Şi invidiat de avari.
Felix se-ndrăgosteşte de-Otilia,
Da’ fata vrea altceva.
Ea râvnește la Pascalopol,
Fiindcă are ce să-i dea.
În celălalt plan, familia Tulea
Vrea să-i ia banii lu’ moș Costache.
Vor moștenirea totală,
Doar că Stănică Raţiu e-un mare lache.
Moș Costache bagă bani sub saltea,
Da’ Stănică Raţiu vine și-i ia,
Îl sperie pe bătrân, care moare,
Iar în planul iubirii Felix n-are
Şanse la Otilia și gata.
Devine doctor, se-nsoară cu alta.
Se vede cu Pascalopol, băiatu’,
Şi-află că Otilia acum e cu altu’.

Refren:

Problema familiei, problema familiei
Era să afle enigma Otiliei.
Felix avea doar 18 ani,
Adică nu prea avea bani.
Enigma e că voia bani.
Otilia voia bani, bani, bani!
Enigma e că voia bani.
Otilia voia bani, bani, bani!

Strofa 3:

Opera are-o concepție teatrală,
Trădată de jocul măștilor
Şi detaliile scenografice,
Şi-are gustu-antitezelor:
Între Otilia, angelică,
Şi Georgeta, rutinală;
Pascalopol e generos
Şi Costache, care-i avar.
Sunt multe dialoguri, practic,
Arată caracterul dramatic
Şi, privind subiectul, e logic,
Acțiunea se desfășoară cronologic
Şi-s multe reflecții politice,
Eseistice, filosofice.
Principalul conflict din roman
E unul de familie.
La personaje-i altfel, fiindcă
Treaba este diferită.
Se recurge la tehnica relativizării
În oglindă.
Eroul apare ca un rezultat dialetic al raportului
Între caracter și societate. Atitudinea autorului
Față de personaj e una malițioasă, să mor,
Și este atent la stabilirea genealogiilor.
Familiile-s o adunătură de marionete, -n fine,
Conform replicii lui Giurgiuveanu: „Aici nu stă nimeni.”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

19 comentarii pentru “Enigma Otiliei

  1. Tot respectul pentru munca depusa! Is de mare ajutor piesele; se retin mai usor caracteristicile fiecarei opere.
    De ai face si pentru Ultima noapte, Morometii… Chiar ai din ce face, acolo:))

      1. Frate, eşti cel mai tare. Eu îmi rupeam creieru’ cu caietu’ în față, iar acum am scăpat de asta. Stiu toate comentariile dar muzica ta mă ajută mai bine să recapitulez acum la final.
        Sunt gata şi celelalte până la BAC?
        Oricum şi dacă nu sunt, tot m-ai ajutat foarte mult.

        RESPEEEEECT !!!